miercuri, ianuarie 04, 2012

Poa' să vină sfârşitul lumii...sau nu poate?

Deşi nu sunt fan înrăit al ziarelor online, mai îmi sare în ochi câte un titlu. Cel mai des, din pură întâmplare. Aşa ajung să mă mai pun la curent cu mediul extern.
Întâmplarea face că am citit acu' vreo juma' de ora un articol despre cum vulcanul adormit de sub lacul Laacher See face, mai nou, bulbuci cu gaze ciudate şi că s-ar putea să ne-o dea urât pe coajă dacă erupe. Cică ultima oară a erupt acum vreo treişpe mii de ani (plus/minus 1000 de ani, naiba ştie) şi că ar cam avea obiceiul să se verse după o perioadă de genul. Ok, ideea e că facem bubă mare daca se întâmplă.
Despre ce e vorba, de fapt, în această scurta scriere? Nu despre calamitate, evident!
Ca orice om curios, vreau să văd şi eu un feedback din partea altor cititori...ce părere au că vor muri oameni, că explozia va avea un efect vizibil asupra planetei, cine face poze la eveniment ş.a.m.d.
Nici măcar. Dragii vizitatori sunt atât de ocupaţi în a se contrazice unul pe celălalt despre cine are o mai vastă cultură generală şi care nu ştie să scrie sau/şi să citească. Da, totul începe de la individul care sparge gheaţa şi postează primul comment. Dumnezeu să-l ierte pe acela, căci după el, potopul! Încep să curgă comment-uri răutăcioase şi reply-uri la comment-ul commentului. Niciun detaliu nu este exclus: de la punctuaţia incorectă la mâncat litere şi scrisul cu "diacritica generaţiei făr' de carte citită" (tz, sh, k, exeplul meu preferat este "ke faki").
Sigur, subiectul este mult prea superficial dezbătut. Cel mai probabil în atacuri la persoana care nu prea ştie domeniul, dar îşi dă cu părerea.
Cu siguranţă se poate observa tendinţa aceasta de infectare cu sindromul "băgătorului în seamă", adică oameni care nu sunt în stare să lase un comment inteligent la respectivul material, pentru că habar n-au, dar sunt suficient de răutăcioşi încât, dacă vine cineva şi l-a pus nevoia să folosească opţiunea de exprimare a părerii pe respectivul articol, sar pe el ca şacalii şi îl fac cu ou şi cu oţet. Interesul pentru a face o persoană total necunoscută să se simtă prost depăşeşte net interesul iniţial, adică articolul cu vulcanul.
O' fi un sport. Să intri pe site-uri, forumuri de discuţii şi să te pui să te legi de lume. Aşa, din senin. Pentru că poţi. Pentru că îţi place. Pentru că nimic nu îţi crează o satisfacţie mai mare decât, sub adăpostul pseudonimului, să te pui efectiv să te cerţi online, sperând că persoana cu care ai interacţionat se va simţi prost iar tu te vei simţi bine până când apare acela care îşi va bate, la rândul lui, organul de tine.
Da, mergem pe ideea: dacă mă pot băga, de ce nu?
Eu nu pot zice decât că opinia este liberă, dar nu şi obligatorie nu mă simt bine ştiind că va bubui vulcanul ăla...

2 comentarii:

Dli spunea...

Eu nu mi-as putea imagina cam ce s-ar putea intampla, cum s-ar intampla, si cum as reactiona daca s-ar intampla un lucru de genu :)

Joleen spunea...

Eu m-as panica, sincer :))