Slalom printre...ce?

Mie imi place foarte mult masina lu' tata mea!
Motiv pentru care, dupa 4 ani de soferie, am memorat constiincios toate gropile din sat, sa nu cumva sa rup/sparg/indoi ceva. Serios, gropile nou aparute sunt de neevitat, evident. Cele vechi totusi, trebuie ocolite strategic, ca na, stiu ca sunt acolo si e pacat sa le nimeresc de mai mult de 10 ori...consecutiv (evitam inconsecventa, asa-i?).
Ok, in alta ordine de idei, pe mine ma enerveaza (era evident ca ceva ma enerveaza) diversii/diversele care se gasesc sa se perinde pe sosea, de parca ar fi camioane inmatriculate. Nu dau nume de strazi, ca nu se cade.
Cu siguranta, daca sunteti utilizator (nu neaparat frecvent) de autovehicule si circulati regulat, ati mai intalnit rataciti, care au uitat sau n-au invatat ce este ala un trotuar. Oamenii astia circula pe sosea de parca ar fi cumparat-o pentru folosinta proprie. Si...niciodata nu sunt singuri. De obicei, ca orice autovehicul improvizat, mai au si atas: fie ca e vorba de un copil tinut de mana (vesnic tinut pe partea cu soseaua, Doamne-fereste sa fie plimbat pe langa acostament) sau un carucior, strategic carutat in fata persoanei in cauza. E, da...mai sunt si copiii nesupravegheati si lasati sa circule pe drum, ca-n codru. Aia cu jucarii in manute, jucarii care distrag atentia, sunt cei mai "simpatici".
Mai e si fenomenul babelor distinselor doamne, care se planteaza la discutii interminabile chiar in intersectii. Nu-s ele pe drum, dar nici daca vin doua masini nu pot fi ocolite cumsecade.
Am auzit din surse nu prea sigure ca biciclistii, mai nou, au dreptul legal sa circule in paralel pe sosea. Ok, sa zicem ca admitem, cand nu ocupa mai mult de-o banda. In rest, sinucigasii pe doua roti, propulsati mecanic si care nu semnalizeaza directia, se baga in fata masinii pe sosea si pe trecerea de pietoni, incalecati pe bolidul cu doua roti, merita multiple injurii vorbe de dulce.
Eu personal am crestere de tensiune in momentul in care vad fenomene de genul plimbandu-se nonsalant pe mijlocul drumului, admirand privelistea betoanelor si uitandu-se foarte urat in momentul in care te apropii cu masina, da' mai sa claxonezi sau sa faci vreo observatie verbala.
Exista vesnicele replici de aur pe care le putem aplica, in calitate de soferi. Unele mai ortodoxe, altele mai putin...
Am auzit de multe ori scuza "trotuarului dezafectat". De prea multe ori, chiar. Ok, sa zicem ca nu ai trotuar pavat, p-acolo pe unde mergi, dar cum piciorul uman nu are rulmenti la care sa le cada bilele in timpul mersului, nu cred ca exista problema punerii sanatatii si a starii de bine si confort intr-un pericol atat de mare incat trebuie sa te proptesti in fata unei bucati mari de tabla, care cantareste de 20 de ori mai mult (pe putin) decat tine. Aici apelam sa sfanta zicala suprautilizata: "Asta calca..."
Da, recunosc si compatimesc pe toti cei care efectiv nu au un trotuar pe care sa circule, fie el cat de mic si de...pamant. Dar ma compatimesc si pe mine, ca sofer, in sensul ca...in astfel de locuri, nici drumul nu prea e de mare calitate, sa zicem asa. In cazul de fata, recomand pietonilor sa SE FEREASCA! Serios, chiar ajuta...atat soferul, cat si pe tine. Nu te arunca in fata masinii, daca nu ai intentii serioase de suicid. N-am back-up dup-aia...
Si pentru ca merita sa revenim la biciclisti, pe mine de-a dreptul ma sperie. Sunt imprevizibili, tupeisti si usor inconstienti. E ok, te poti da cu "bitza" fara a avea carnet, dar asta nu inseamna ca nu tre' sa opresti la STOP, nu trebuie sa cedezi trecerea, nu trebuie sa circuli pe sensul tau de mers, nu trebuie sa dai prioritate de dreapta. Pe scurt, pana si biciclistii care nu au carnet trebuie sa stie macar la nivel elementar codul rutier. Eu, personal, cand am avut bicicleta si eram o mana de om, mi-a cumparat tata un stegulet din-acela fluorescent si lung, l-a montat pe sasiul vehiculului si ma putea vedea cam oricine pe o raza de 3 km. Utilitatea chestiei asteia s-a dovedit, pare-se si d-aia trebuie sa umble biciclistii cu veste reflectorizante.
Daca esti sofer, cu siguranta te-ai confruntat cu problema asta. Te enerveaza, dar n-ai ce sa le faci. Daca ii injuri, te tin minte si-ti zgarie masina. Daca ii calci, ii platesti de buni, chiar daca au circulat neregulamentar. Daca tii in portbagaj o tigaie mare de teflon, de vreo 4 kile, asa, si iesi sa le dai in cap, te trezesti dat in judecata. Ce poti face? Ii ocolesti frumos si dai in gropile de care ziceam la inceputul acestui articol. Da, alea pe care le-ai memorat.
Drum bun si slalom placut!

Revenire in forta...sau fortata?

Seara buna...

Inactivitatea mea pe blog si-a cam incheiat hibernarea...incepand cu postarea asta(sau na, poate nu mai scriu nimic dupa acest articol...vad eu cum ma trezesc in dimineata urmatoare). De ce oare ma reapuc sa arunc cu maro prin toate partile, asa cum faceam in perioada mea de "rebeliune virtualo-lowlife"? Bai, uite care e schema...

Voi incepe prin a-mi varsa frustrarile aferente: intotdeauna m-am considerat o persoana toleranta, vis-a-vis de oamenii din jurul meu. Da, ok, inteleg ca cioflai la masa ca nu ti-a dat tac-tu peste ceafa cand erai mic, sa nu fii gretos si enervant la masa, pretinzi ca "adevaratii prieteni" sunt cei care lasa tot din mana sa-ti faca tie un moft ordinar, ca ti se rupe de absolut tot dar tii sa precizezi chestia asta tot in a 2-a fraza, "eu" este mereu al 2-lea cuvant din propozitie...

Da, aici sunt chestiile pe care le inteleg le inghit, ca deh, s-ar zice ca e tara libera, fiecare cu tabieturile si obisnuintele lui. Totusi, pe cat de molusca as fi, ca nu vreau sa ma cert cu tot poporul din orice cacat, sunt unele treburi care m-ar determina sa imi fac permis port-arma sau facultatea de Medicina, de dragul de a avea un bisturiu si o sticla/un borcan/o punga de cloroform.

Adevaratul motor al recidivei este faptul ca, lately, am aflat ca s-a spus despre mine cum ca as fi o persoana cu doua fete.

Ok, am blog-ul asta, drept urmare, dupa regulile unora, pot si am fost catalogata drept o grasa, frustrata ca nimeni n-o vrea de amica/gagica/remorca sociala si sta toata ziua sa-si verse complexele pe internet. E ok, cu asta nu ma supar, ca stiu eu mai bine cine sunt. Aceste presupuneri/introduceri in seama sunt acceptabile din partea unor anonimi sociali, ca si mine. Eh, in momentul in care cineva de aceeasi speta te face "om cu 2 fete", ori este un stalker ordinar, care atarna prin copaci, iti violeaza vizual profilul de pe ceva site social, se hlizeste in gunoiul aruncat de tine(de a reusit sa-ti faca profilul psihologic asa usor), ori e un bulangiu caruia nu i-a convenit prezenta ta, ca nu l-ai bagat in seama la un moment dat si nu mai stii cum il cheama, sau are probleme existentiale, ca in momentul in care ai folosit un cuvant plurisilabic, te-a catalogat drept arogant si show-off.

Mesaj deschis:

"Pai,ba! Tu, persoana. De unde pana unde facem noi d-astea cu substrat ultra-de suflet? Pai se poate sa ne dam cu parerea despre o persoana cu care probabil n-am schimbat o vorba pe strada? Pai, asa te-a invatat ma-ta? Pai tu stii ce-i ala om cu 2 fete? Pariu ca habar n-ai?"

Prefer ca plangerile sa se faca in mod direct, fata in fata daca se poate, la o bere rece, nu prin amicul care-l stie pe un alt amic, care-l stie pe Vasile...

Iar, pentru a acoperi tot, la replica "Omul are si el o parere", raspunsul meu este simplu: Parerile sunt libere dar nu si obligatorii!